Cu fumatul prima dată am făcut cunoştinţă în copilărie, şi a durat această pasiune cîţiva ani. Nu pot spune că aveam mare necesitate în inhalarea fumului de ţigară, dimpotrivă, mult timp am fumat fără a trage în plamîni. Probabil au fost mai multe motive care m-au influenţat să îndrăgesc această deprindere prostească. Mă simţeam important, toţi din prietenii mei fumau, atunci de ce să nu păcătuiesc şi eu. Pe lîngă asta, cine fumează cunoaşte, cîtă satisfacţie îţi poate aduce o simplă înfăptuire a ritualului fumatului, scoaterea ţigaretei din pachet – aşezarea ei între degete – aprinderea cu o brichetă şi inspirararea primului fum – apoi sa te uiţi cum lin şi aromatic această ţigară scoate în continuare fum. O idilă adevarată de la care cu greu te poţi despărţi. Pînă la urmă, sub presiunea mediului social şi a argumentelor sperietoare de antifumat, am lăsat acest viciu.
După multă vreme, aflîndu-mă într-o emancipare avasantă şi cu convingeri personale inviolabile despre importanţa ducerii unui mod sănătos de viaţă, a dat voinţa mea o fisură şi din nou am început să fumez. Doar că motivele deja au fost pe cît de mature, pe atît de banale, nişte decepţii interumane. De data aceasta, senzaţia de la fumat era una cu adevărat plăcută, nicotina, pătrunzînd în creier te aduce la euforie, uşor îţi crează iluzia unei apatii faţă de tot ce te deranjează. Nu am încercat niciodată substanţe psihotrope, dar după modul de narcotizare a minţii, cu siguranţă că ţigările fac parte din această categorie, ele fiind de o intensitate mai mică. Ulterior, cum s-ar spune, m-am luat în mîini şi am depăşit această slăbiciune, iar am lăsat fumatul. Recunosc, îmi era greu să iau această decizie, fiindcă mă simţeam deja dependent de fumat. În primele săptămîni de abţinere de la nicotină, se întîmpla chiar şi noaptea să visez cum fumez, cînd priveam alţi fumători, involuntar mi se întîndea mîna să trag şi eu un fum, nemaivorbind de nervozitatea de care aveam parte. M-a determinat să îmi iau rămas bun de la fumat agravarea stării de sănătate, eram sătul de tusele frecvente, îngreunarea în răsuflare, mirosul urît din gură, durerile din bronhii şi altele. Am un an şi ceva de cînd nu mai fumez, mă simt mai bine şi primesc plăcere de la aerul curat.
În prezent, unicul lucru care îmi aduce aminte de fumat şi mă ispiteşte să încerc din nou este publicitatea atractivă din oraş pe tematica fumatului. Paradoxal că această reclamă are cu totul altă semnificaţie, este concepută să convingă oamenii să se debaraseze de fumat. Nu vreau să mă dau în diferite presupuneri, însă din ceea ce văd, încep să cred în existenţa unei eventuale cîrdăşii între marile companii de tutungerie şi mişcările sociale de anti fumat. Nu exclud şi varianta că ultimii pur şi simplu au dat-o în bară cu ideea sa de combatere a fumatului şi desingul controversat, deoarece rezultatul e cu totul invers.
Privind această publicitate, cu afişarea ţigaretelor în toată splendoarea sa şi a fumului misterios; pe unele panouri în fundal pozează chiar şi cîte o domniţă de o frumuseţe strălucitoare, cum să nu te tragă la fumat ?
